Ce e prietenia? Este o intrebare la care foarte multi dintre noi, sunt sigura ca au raspunsuri diferite; defapt prietenia nu are o semnificatie comuna, fiecare o defineste in functie de propria persoana, sentimentele pe care le are fata de cealalta persoana si perspectivele proprii de viata.
Prietenii adevarati sunt cei care inteleg sa fie acolo cand ai nevoie de ei si invers, sunt acele persoane langa care te regasesti atunci cand sufletul iti este zguduit de probleme, de ganduri sau de incertitudini, prietenul adevarat este cel langa care te bucuri povestindu-ti visele si implinirile, este persoana potrivita la locul potrivit, este cel care te ridica cand toti ceilalti se incapataneaza sa te doboare, este cel care iti arata prin fapte/vorbe ca oricand ai un sprijin in el pentru ca tine la tine si vrea sa iti fie bine..Este cel care vine, cand toti ceilalti pleaca, este cel care, fara a-i spune ceva..vine pe neasteptate sa te vada pentru ca ii era dor de tine..
Ce frumoase sunt momentele in care vezi cum orele trec si tot gasesti subiecte de discutie alaturi de un prieten drag! Sunt unice momentele in care printr-o simpla imbratisare sau strangere de mana, poti reda cuiva increderea in sine, zambetul pe buze si optimismul in suflet.
Nu sunt multe persoanele care se bucura de prieteni adevarati si acest lucru exista pentru ca nu stim sa ii APRECIEM, nu stim sa sadim o relatie bazata pe incredere, pe sinceritate, empatie, altruism..si dragoste! Preferam sa stam singuri, sa ne inchidem intr-o carapace, inlaturand pe toata lumea din jurul nostru..pentru simplul fapt ca asa avem chef. Egoismul in acele momente, nu este un bun sfatuitor..si ranim. Dc? pentru ca ne-a fost mult mai comod sa ne rupem de lume fara sa ne intereseze ce se intampla cu acea lume, sa ne fie bine doar noua...vba cuiva "dupa noi potopul"! Spun acest lucru pentru ca mai apoi, cand iesim din starea respectiva, ne e dor sa iesim la o cafea cu prietenii, ne e dor de o conversatie ca cea de pe vremuri, ne e dor doar sa vedem omul. Acum ma intreb..oare nu o fii prea tarziu? niciodata nu e prea tarziu sa salvezi o relatie de care ai nevoie..
Ideal ar fii sa nu traim intr-o continua negare, pentru ca in final cand si noi acceptam unele lucruri, vom constata ca persoana/ele de langa noi au obosit sa lupte si sa fie mereu acolo pentru noi si noi sa nu vedem asta:)!!!
Incercati sa oferiti umpic mai mult pentru ca sufletul este un izvor neinsecat de sentimente si e pacat sa nu il hraniti, mai ales ca uneori intalniti si persoanele potrivite!
Nu promiteti nimanui nimic in van..pentru ca promisiunea prin natura cuvantului inseamna speranta! speranta celui care asteapta cu nerabdare sa o duceti la indeplinire;)
ps: prietenii adevarati sunt un cadou pe care ni-l facem noua insine!
marți, 26 octombrie 2010
Daca am stii..
Uneori ne confruntam cu situatii in care nu stim cum sa reactionam.. si nu pentru ca, poate nu ne-ar veni nimic in minte ci pentru ca intotdeauna situatiile noi sunt date de persoanele noi care vin si la un moment dat pleaca din viata noastra.
Se spune ca trebuie sa fim deschisi lucrurilor noi, pentru ca totul face parte din procesul maturizarii afective si sociale, insa ce facem cu acele momente care uneori ne ravasesc pentru ca ne-am deschis prea mult. Poate sa fie vorba de o iubire mult prea intensa sau o iubire pe care deodata nu o mai simti, ori un sentiment de afectiune care te arunca in mrejele sale fara de sfarsit..ce ar trebui sa faci in momentele acelea? ce ar trebui sa faci atunci cand doresti sa pui punct unui capitol din viata ta si acel capitol inseamna ranirea unor persoane? sau ce trebuie sa faci atunci cand cineva refuza sa te vada cand tu ai atata nevoie de o imbratisare?
Sunt situatii si situatii..unele diferite de la om la om si totusi atat de asemanatoare..Se pare ca fiecare dintre noi trebuie sa iubeasca cel putin o data in viata, sa sufere, sa faca pe cineva sa sufere, sa rada alaturi de prieteni adevarati, dar si sa planga..Daca am stii sa luam din toate acestea ce e mai bun, hranindu-ne sufletul doar cu lucruri pozitive..poate ca nu ar exista atata rautate in lume, atatea lacrimi pe obrazul unor oameni sau rani in sufletul altora:)
Se spune ca trebuie sa fim deschisi lucrurilor noi, pentru ca totul face parte din procesul maturizarii afective si sociale, insa ce facem cu acele momente care uneori ne ravasesc pentru ca ne-am deschis prea mult. Poate sa fie vorba de o iubire mult prea intensa sau o iubire pe care deodata nu o mai simti, ori un sentiment de afectiune care te arunca in mrejele sale fara de sfarsit..ce ar trebui sa faci in momentele acelea? ce ar trebui sa faci atunci cand doresti sa pui punct unui capitol din viata ta si acel capitol inseamna ranirea unor persoane? sau ce trebuie sa faci atunci cand cineva refuza sa te vada cand tu ai atata nevoie de o imbratisare?
Sunt situatii si situatii..unele diferite de la om la om si totusi atat de asemanatoare..Se pare ca fiecare dintre noi trebuie sa iubeasca cel putin o data in viata, sa sufere, sa faca pe cineva sa sufere, sa rada alaturi de prieteni adevarati, dar si sa planga..Daca am stii sa luam din toate acestea ce e mai bun, hranindu-ne sufletul doar cu lucruri pozitive..poate ca nu ar exista atata rautate in lume, atatea lacrimi pe obrazul unor oameni sau rani in sufletul altora:)
joi, 14 octombrie 2010
oare faci bine?
Judeci faptele si actiunile, judeci ceea ce vezi si ceea ce te doare, judeci ceea ce zici si nu are finalitate, judeci ceea ce omiti sa spui sau pur si simplu ai uitat..ce simti, ce urasti, ce iti place sau indragesti? tii in tine si lasi timpul sa treaca...traim o lume a susceptibilitatii..scenariile, intrebarile, incertitudinile, visele si speranta de maine isi fac loc in suflet..hranindu-l cu bucurie sau tristete..
Oare e atat de greu sa crezi total in cineva, sa nu iti fie frica sa privesti spre viitor fara sa te doara? ei bine.. pe masura ce faci asta pierzi o parte din luciditate si la un moment dat te trezezti intr-un intuneric din care greu mai iesi si te intrebi:"ce fac acolo?".
Cauti in fiecare persoana draga o parte din tine si vrei ca pentru acea persoana sa fii totul, insa nu se poate si tu stii asta! ft riscanta teoria "totul sau nimic":P, insa in viata asa merge..ori ai totul, ori privesti spre un nou orizont, nu mai suntem in postura de a ne hrani cu faramituri si nici de a oferi sferturi din suflet, nu ne mai putem amagi iubind cu jumatatea, cand lumea e atat de meschina si de rea, incat notiunea de "iubire" pare mai mult prinsa din rai..
Ideea e ca atunci cand simti ca ai gasit persoana iubita..invata sa o tii langa tine, invata sa o iubesti cu tot sufletul pentru ca nu e nimic mai frumos sa spui ca risti totul pentru iubire! chiar nu ne dam seama ca in toata "jungla vietii"..un singur lucru e ceea ce ne scoate din monotonie, un singur lucru ne da putere sa privim cu speranta spre viitor, ne face sa vibram, sa visam si sa gustam fericirea..iar acel lucru e iubirea..:)?
Pe de alta parte trebuie sa stim sa apreciem persoanele sincere din jurul nostru (familie, prietenii adevarati)...sa stim sa le dam locul cuvenit, sa ii indragim, sa stim sa ii prindem de mana, cand se simt singuri..sau sa le dam o imbratisare cand sunt tristi si au nevoie de afectiune..sau pur si simplu sa stim sa ii iubimi atat de mult incat sa le putem spune..mama, tata, frate, sora, drag/a prieten/a
Daca intr-o zi iti vine sa plangi...cauta-ma..
Nu promit sa te fac sa razi...dar pot sa plang cu tine...
Daca intr-o zi iti vine sa fugi...cauta-ma...
Nu promit sa te rog sa ramai cu mine...dar pot sa fug cu tine...
Daca intr-o zi ai chef sa nu asculti pe nimeni...cauta-ma...
Promit sa tac alaturi de tine..
Nu lasa totul sa treaca pe langa tine fara sa stii ca in viata ta exista oameni care te iubesc, care ar face foarte multe pentru tine, care oricand ti-ar sterge lacrima de pe obraz..si toate acestea..pt ca poate ca si tu ai stiut sa ii iubesti!
Oare e atat de greu sa crezi total in cineva, sa nu iti fie frica sa privesti spre viitor fara sa te doara? ei bine.. pe masura ce faci asta pierzi o parte din luciditate si la un moment dat te trezezti intr-un intuneric din care greu mai iesi si te intrebi:"ce fac acolo?".
Cauti in fiecare persoana draga o parte din tine si vrei ca pentru acea persoana sa fii totul, insa nu se poate si tu stii asta! ft riscanta teoria "totul sau nimic":P, insa in viata asa merge..ori ai totul, ori privesti spre un nou orizont, nu mai suntem in postura de a ne hrani cu faramituri si nici de a oferi sferturi din suflet, nu ne mai putem amagi iubind cu jumatatea, cand lumea e atat de meschina si de rea, incat notiunea de "iubire" pare mai mult prinsa din rai..
Ideea e ca atunci cand simti ca ai gasit persoana iubita..invata sa o tii langa tine, invata sa o iubesti cu tot sufletul pentru ca nu e nimic mai frumos sa spui ca risti totul pentru iubire! chiar nu ne dam seama ca in toata "jungla vietii"..un singur lucru e ceea ce ne scoate din monotonie, un singur lucru ne da putere sa privim cu speranta spre viitor, ne face sa vibram, sa visam si sa gustam fericirea..iar acel lucru e iubirea..:)?
Pe de alta parte trebuie sa stim sa apreciem persoanele sincere din jurul nostru (familie, prietenii adevarati)...sa stim sa le dam locul cuvenit, sa ii indragim, sa stim sa ii prindem de mana, cand se simt singuri..sau sa le dam o imbratisare cand sunt tristi si au nevoie de afectiune..sau pur si simplu sa stim sa ii iubimi atat de mult incat sa le putem spune..mama, tata, frate, sora, drag/a prieten/a
Daca intr-o zi iti vine sa plangi...cauta-ma..
Nu promit sa te fac sa razi...dar pot sa plang cu tine...
Daca intr-o zi iti vine sa fugi...cauta-ma...
Nu promit sa te rog sa ramai cu mine...dar pot sa fug cu tine...
Daca intr-o zi ai chef sa nu asculti pe nimeni...cauta-ma...
Promit sa tac alaturi de tine..
Nu lasa totul sa treaca pe langa tine fara sa stii ca in viata ta exista oameni care te iubesc, care ar face foarte multe pentru tine, care oricand ti-ar sterge lacrima de pe obraz..si toate acestea..pt ca poate ca si tu ai stiut sa ii iubesti!
new way
in viata vin momente in care trebuie sa iei decizii...decizii pe care sufletul ar vrea sa le amane, inima ar vrea sa te minta...spunand "poate maine va fi altfel, poate nu totul e asa cum pare..",dar iluzia pe care mi-o creez va fi spulberata la un moment dat de imaginea cruda a realitatii.
si din nou apare clipa decisiva..si din nou o aman/ oare de ce?cred ca o particica din interiorul meu imi spune sa mai astept ca probabil va aparea o raza de soare...dar de unde raza? cand totul este atat de intunecat..si ploaia pare sa persiste mult timp de acum incolo..sau poate mintea mea nu vrea sa se resemneze, nu vrea sa conceapa ca ai lasat totul in spate si ai inchis cercul clipelor in care ne bucuram de fericire..si le-ai asezat intr-un cufar..din pacate nu-mi lasi nici o speranta de mai bine, nici o clipire din tot ce a fost...ma obligi sa vorbesc acum de amintiri, momente ce au fost...momente care vrei sa nu mai fie...
dar viata ne supune la tot felul de incercari..ne scoate in cale oameni si oameni...pe care ii iubim...si dupa care suferim...dar in acelasi timp ne arata cat de mult ne apreciaza ceilalti si cel mai important cat de intensa este dragostea pe care ne-o poarta?!!!
nu e nimic mai placut ca siguranta pe care ti-o confera iubirea celui iubit si prietenia celui dorit..
nu e nimic mai linistitor sa stii ca exista sau va exista prieteni pe umarul carora sa plangi si la care sa apelezi, care sa te iubeasca la fel cum se iubesc pe ei...
"prietenul este cel care vine cand toti ceilalti pleaca.." spune un proverb
sunt lucruri frumoase..cuvinte minunate, ideale...ce e cel mai important este sa stii sa nu lasi in spate ceea ce odata te-a facut fericit/ fericita..
si din nou apare clipa decisiva..si din nou o aman/ oare de ce?cred ca o particica din interiorul meu imi spune sa mai astept ca probabil va aparea o raza de soare...dar de unde raza? cand totul este atat de intunecat..si ploaia pare sa persiste mult timp de acum incolo..sau poate mintea mea nu vrea sa se resemneze, nu vrea sa conceapa ca ai lasat totul in spate si ai inchis cercul clipelor in care ne bucuram de fericire..si le-ai asezat intr-un cufar..din pacate nu-mi lasi nici o speranta de mai bine, nici o clipire din tot ce a fost...ma obligi sa vorbesc acum de amintiri, momente ce au fost...momente care vrei sa nu mai fie...
dar viata ne supune la tot felul de incercari..ne scoate in cale oameni si oameni...pe care ii iubim...si dupa care suferim...dar in acelasi timp ne arata cat de mult ne apreciaza ceilalti si cel mai important cat de intensa este dragostea pe care ne-o poarta?!!!
nu e nimic mai placut ca siguranta pe care ti-o confera iubirea celui iubit si prietenia celui dorit..
nu e nimic mai linistitor sa stii ca exista sau va exista prieteni pe umarul carora sa plangi si la care sa apelezi, care sa te iubeasca la fel cum se iubesc pe ei...
"prietenul este cel care vine cand toti ceilalti pleaca.." spune un proverb
sunt lucruri frumoase..cuvinte minunate, ideale...ce e cel mai important este sa stii sa nu lasi in spate ceea ce odata te-a facut fericit/ fericita..
un zambet
e atat de frumos sa simti mirosul unei vieti noi, sa atingi cu palmele puritatea unui nor..:)
sa stii ca acolo e tot timpul cineva care nu vrea decat sa ii daruiesti iubirea ta...sa stii sa accepti cand vrea sa iti atinga inima.
un zambet si o speranta se naste, inima tresare, viata prinde parca o alta nuanta de culoare si nu stii de ce, nu stii din cauza cui, nu stii cum si cand ai ajuns sa il ai in gand...sa-l privesti cum se stinge in privirea ta, sa-i simti tremuranda vocea...sa-l stii o parte din inima ta:)
iubirea te invaluie intr-o mantie de mister, nu stii niciodata cand te va atinge, cum vei reactiona si cine o va purta asupra ta..
intrebarea e...esti pregatit/a cu adevarat sa o primesti in viata ta, nestiind ce poate insemna pentru tine?
sa stii ca acolo e tot timpul cineva care nu vrea decat sa ii daruiesti iubirea ta...sa stii sa accepti cand vrea sa iti atinga inima.
un zambet si o speranta se naste, inima tresare, viata prinde parca o alta nuanta de culoare si nu stii de ce, nu stii din cauza cui, nu stii cum si cand ai ajuns sa il ai in gand...sa-l privesti cum se stinge in privirea ta, sa-i simti tremuranda vocea...sa-l stii o parte din inima ta:)
iubirea te invaluie intr-o mantie de mister, nu stii niciodata cand te va atinge, cum vei reactiona si cine o va purta asupra ta..
intrebarea e...esti pregatit/a cu adevarat sa o primesti in viata ta, nestiind ce poate insemna pentru tine?
ganditi-va umpic
fiinta umana traieste visand la acea miscare a vietii care sa o prinda in fericirea deplina, doar ca ea nu stie un singur lucru: odata atinsa fericirea..e ca si stinsa!
sunt oameni si oameni care incearca sa scape dintr-o sufocare ancorandu-se in ce vad ei mai frumos, mai sublim, mai intens...iubirea.
pacat ca nimeni nu a invatat inca faptul ca o "perla" de genu trebuie pastrata, ingrijita si slefuita..prea putin sunt cei care reusesc asta si daca o fac, fac fiind cuprinsi de sentimentul de entuziasm care ii domina in acele momente. insa rautatea e mult prea mare pentru ca el sa supravietuiasca!
viata este un cerc inchis care supune fiinta la multe schimbari (vrute/nevrute, necesare sau mai putin necesare)la o modelare uneori fortata; nu omul se schimba, nu el cauta sa renunte la propriul fel de a fi, viata te obliga, ea te lucreaza, ea te prelucreaza...fiecare e in fond si la urma urmei un pion pe tabla de sah...
pe masura ce trece timpul, toate sentimentele pure vor disparea: prieteniile, iubirile, amicitiile..toate vor cadea
ce ne dorim defapt?
iubim sau doar ne prefacem?
este omul capabil de o astfel de traire care sa faca fata tuturor mizeriilor umane?
de ce mintim?
de ce ranim cand suntem constienti ca o facem?
de ce ne comportam indiferent cand stim ca pe celalalt il doare?
de ce le facem toate astea fara sa tinem cont ca sufletul este cel mai usor de atins?
de ce sa facem loc lacrimilor cand putem obtine un zambet, o imbratisare, o caldura, un gand frumos??
poate ca pe cand vom reusi sa raspundem la toate aceste intrebari, ne vom da seama ca viata noastra s-a dus, nu am iubit, nu am avut prieteni adevarati...si tot ce am trait a fost o mare minciuna, o mare rautate!
think about!!!
sunt oameni si oameni care incearca sa scape dintr-o sufocare ancorandu-se in ce vad ei mai frumos, mai sublim, mai intens...iubirea.
pacat ca nimeni nu a invatat inca faptul ca o "perla" de genu trebuie pastrata, ingrijita si slefuita..prea putin sunt cei care reusesc asta si daca o fac, fac fiind cuprinsi de sentimentul de entuziasm care ii domina in acele momente. insa rautatea e mult prea mare pentru ca el sa supravietuiasca!
viata este un cerc inchis care supune fiinta la multe schimbari (vrute/nevrute, necesare sau mai putin necesare)la o modelare uneori fortata; nu omul se schimba, nu el cauta sa renunte la propriul fel de a fi, viata te obliga, ea te lucreaza, ea te prelucreaza...fiecare e in fond si la urma urmei un pion pe tabla de sah...
pe masura ce trece timpul, toate sentimentele pure vor disparea: prieteniile, iubirile, amicitiile..toate vor cadea
ce ne dorim defapt?
iubim sau doar ne prefacem?
este omul capabil de o astfel de traire care sa faca fata tuturor mizeriilor umane?
de ce mintim?
de ce ranim cand suntem constienti ca o facem?
de ce ne comportam indiferent cand stim ca pe celalalt il doare?
de ce le facem toate astea fara sa tinem cont ca sufletul este cel mai usor de atins?
de ce sa facem loc lacrimilor cand putem obtine un zambet, o imbratisare, o caldura, un gand frumos??
poate ca pe cand vom reusi sa raspundem la toate aceste intrebari, ne vom da seama ca viata noastra s-a dus, nu am iubit, nu am avut prieteni adevarati...si tot ce am trait a fost o mare minciuna, o mare rautate!
think about!!!
luni, 4 octombrie 2010
azi un vis..maine poate nimic
In copilarie traiam cele mai frumoase momente, in care nu imi pasa de absolut nimic...faptul ca imi vedeam parintii sanatosi si faptul ca eram inconjurata de zeci de copii ma facea fericita. A venit incet si adolescenta..o perioada a vietii mele care inca si acum mi-o amintesc cu drag, era perioada incercarilor, a experimentelor, a cunoasterii lumii, o perioada nebuna in care distractia era la limita sa maxima..dar in acelasi timp o perioada in care imi formam un ideal in viata, cautand peste tot modele, fie ca era vorba de parinti sau cunoscuti..despre experienta si modul lor de a fi sa invat pentru a-mi croi propriul vis.
In timp am descoperit si visul, am gasit si modelele, am terminat si facultatea...insa a ramas un singur lucru de rezolvat> implinirea unui vis>
De abia acum imi dau seama ..ca tot ceea ce faci in viata este sa muncesti din greu pentru a-ti indeplini un vis..care azi poate insemna ft mult pentru tine..insa maine poate deveni istorie. Chiar azi mi-a spus cineva.."pentru a-ti indeplini un vis trebuie sa muncesti ft mult pentru ca sa cladesti ceva..insa daca Dumnezeu nu iti pune acoperisul, totul e in zadar"..iar acest lucru m-a facut sa ma gandesc la multe, la faptul ca in viata nu e suficient sa ai ambitie, sa tragi si sa muti muntii de la loc, iti trebuie si un gram de noroc, la faptul ca vei reusi ceea ce iti e scris..! si poate ca teoria potrivit careia "tu iti croiesti drumul in viata" este doar o ipoteza pentru a nu te determina sa renunti din start la lupta cu viata..
toate obstacolele vietii sunt poate cai prin care iti dai seama daca ce iti doreai candva este cu adevarat ceea ce trebuie sa faci..poate ca greul transforma visul intr-o fila a trecutului..
asa ca putem muncii o viata intreaga, daca Dumnezeu nu ne ajuta..totul e degeaba!
In timp am descoperit si visul, am gasit si modelele, am terminat si facultatea...insa a ramas un singur lucru de rezolvat> implinirea unui vis>
De abia acum imi dau seama ..ca tot ceea ce faci in viata este sa muncesti din greu pentru a-ti indeplini un vis..care azi poate insemna ft mult pentru tine..insa maine poate deveni istorie. Chiar azi mi-a spus cineva.."pentru a-ti indeplini un vis trebuie sa muncesti ft mult pentru ca sa cladesti ceva..insa daca Dumnezeu nu iti pune acoperisul, totul e in zadar"..iar acest lucru m-a facut sa ma gandesc la multe, la faptul ca in viata nu e suficient sa ai ambitie, sa tragi si sa muti muntii de la loc, iti trebuie si un gram de noroc, la faptul ca vei reusi ceea ce iti e scris..! si poate ca teoria potrivit careia "tu iti croiesti drumul in viata" este doar o ipoteza pentru a nu te determina sa renunti din start la lupta cu viata..
toate obstacolele vietii sunt poate cai prin care iti dai seama daca ce iti doreai candva este cu adevarat ceea ce trebuie sa faci..poate ca greul transforma visul intr-o fila a trecutului..
asa ca putem muncii o viata intreaga, daca Dumnezeu nu ne ajuta..totul e degeaba!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)