Iata ca mai e umpic si vine Craciunul! Incet, incet frigul cuprinde toata fiinta noastra, imprejurimile si idealurile! Mai avem noroc ca totusi orasul prinde culoare si lumina datorita podoabelor de sarbatori. Simturile parca tresar cand ne gandim ca ne vom petrece sarbatorile alaturi de familie, de cei dragi, de prieteni, ca anul da semne sa se termine si ca oboseala acumulata pe parcurs va fi eliminata si inlocuita cu bucurie.
Totul ar fi mult mai frumos daca am vedea fulgii de nea care sa ne bucure sufletul, sa incante copiii si sa completeze magia Craciunului!
Craciun Fericit;)
luni, 6 decembrie 2010
miercuri, 10 noiembrie 2010
o simpla vizita, o sonoritate aparte
Se spune ca vizitele sunt o placere atat pentru cei care le fac cat si pentru cei care le primesc, insa grila se schimba in momentul in care acestea determinta o senzatie ciudata care se concretizeaza doar intr-un singur gand si anume "ce fac eu acolo?" Am constat foarte uimita ca nu mai exista nimic care ma leaga de un decor, de o persoana, de o amintire ..pur si simplu zilele au trecut, momentele petrecute m-au schimbat, ecoul cuvintelor rostite au avut un caracter mult prea puternic in adancul sufletului si nu mai sunt ceea ce am fost..nici ochii mei nu mai privesc cu aceeasi dragoste prezenta acelei persoane langa tine.
Mi-am dat seama ca dragostea, in diferitele ei forme este un sentiment ce trebuie intretinut..este ca un foc, care trebuie alimentat zi de zi..faptul ca azi spui un cuvant dulce, maine
E ciudat cand simti ca ceva in tine s-a schimbat, insa e dulce sentimentul unei lumi noi, a unei lumi in care ti s-a furat vartejul dulce-amarui al afectului, insa o lume in care te-ai castigat pe tine umpic mai puternica decat inainte.
Deseori viata ne sileste sa intoarcem fila vietii, sa incheiem un capitol (fie ca este vorba de o perioada a vietii care iti place, o conditie sociala in care te-ai obisnuit, o relatie lasata in spate, o oferta refuzata s.a), insa nu trebuie sa ne para rau ca a trecut, ci pentru ca s-a intamplat; indiferent ce consecinte a avut asupra noastra ceva sau cineva, nu trebuie sa regretam, ci trebuie sa constatam ca poate nu era de bun augur in viata noastra/
Toate gandurile acestea au fost declansate doar de o simpla vizita...in care mi-am dat seama ca nu trebuie sa renunt niciodata la ceea ce sunt pentru a salva un lucru care oricum era trecator, niciodata nu trebuie sa renuntam sa fim persoane cu coloana vertebrala incercand sa luptam pentru o cauza pierduta..ci trebuie sa lasam lucrurile sa evolueze de la sine, fara a le forta ..pentru ca o avea Dumnezeu un scop in toate.
Pe de alta parte e interesant cum ne pot face oamenii sa ne atasam de ei foarte repede si cum tot ei sunt cei care ne determina la un moment sa ne indepartam, sunt ca si vantul de toamna care loveste foarte aspru frunzele copacilor, dar in acelasi timp tot acesta este cel care le da culoarea splendida anotimpului. Ei bine in aceste cazuri, nu suntem noi cei care am avut de pierdut..ei sunt cei care nu au stiut cum sa ne tina acolo. Aceasta varianta se aplica fie ca vorbim de iubiti, iubite, cat si de prieteni, prietene, frati sau surori.
Marii iubareti ai vietii spun ca trebuie sa tii la o persoana neconditionat, nimic mai gresit in zilele noastre..totul e conditionat, intr-o lume atat de superficiala ..pana si iubirea daca nu are un suport, un impuls..se va pierde in crengile unei societati meschine si in amploarea rigiditatii sufletesti. Niciodata nu vom invata sa ne acceptam unii pe altii asa cum suntem fara ca in final sa apara discutii intrucat suntem poate prea diferinti, sferele psihice, sufletesti sunt strans legate de cum am fost construiti. Raspunsul cel mai simplu la aceasta problematica este compromisul, compromis ce tine de capacitatea noastra de a invata sa ne obisnuim cu ce avem langa noi, sa acceptam ceea ce ne place sau displace si comunicarea care de multe ori ne va salva din orice impas!
Ei bine se pare ca si lucrurile marunte au sonoritate puternica daca stim sa ne dam seama de aceste aspecte la timpul lor si sa le asimilam ca atare pentru ca doar asa vom invata sa apreciem tot ceea ce avem in jurul nostru(lucruri materiale, persoane dragi) si sa luptam pentru a ne pastra cat mai mult in suflet sentimentul dulce al iubirii fata de sexul opus, al iubirii fata de parinti, frati si prieteni!
joi, 4 noiembrie 2010
Tu nu vezi cerul
Dintre atatea ganduri n-ai stiut cum sa legi un vis
Nu stii sa treci dincolo de fraze care s-au mai scris
Dupa orice nor nu vezi ca soarele-i ceva mai sus
Nu-mi stii sufletul, mai presus de tot ce am spus
Vad cum pasii tai prea des pe acelasi drum au ratacit
Vad ca tu nu stii nici azi ce am vrut sa spun cand ti-am vorbit
Nu vezi lacrima ce doare dincolo de albastre flori
Nu-mi simti inima care bate pentru doi
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat.
Nu vezi lacrima ce doare dincolo de albastre flori
Tu nu simti nici inima ce bate pentru amandoi
Dupa orice nor nu vezi ca soarele-i ceva mai sus
Nu-mi stii sufletul, mai presus de tot ce am spus
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat.
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat...
Muzica: Andrei Tudor/ Text: Andreea Andrei
Nu stii sa treci dincolo de fraze care s-au mai scris
Dupa orice nor nu vezi ca soarele-i ceva mai sus
Nu-mi stii sufletul, mai presus de tot ce am spus
Vad cum pasii tai prea des pe acelasi drum au ratacit
Vad ca tu nu stii nici azi ce am vrut sa spun cand ti-am vorbit
Nu vezi lacrima ce doare dincolo de albastre flori
Nu-mi simti inima care bate pentru doi
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat.
Nu vezi lacrima ce doare dincolo de albastre flori
Tu nu simti nici inima ce bate pentru amandoi
Dupa orice nor nu vezi ca soarele-i ceva mai sus
Nu-mi stii sufletul, mai presus de tot ce am spus
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat.
De-atatea stele
Si dincolo de vorbe tu nu simti ce ne-a legat
Tu nu vezi cerul
De-atatea stele
Nu intelegi ca te doresc cu adevarat...
Muzica: Andrei Tudor/ Text: Andreea Andrei
marți, 26 octombrie 2010
Prietenia adevarata
Ce e prietenia? Este o intrebare la care foarte multi dintre noi, sunt sigura ca au raspunsuri diferite; defapt prietenia nu are o semnificatie comuna, fiecare o defineste in functie de propria persoana, sentimentele pe care le are fata de cealalta persoana si perspectivele proprii de viata.
Prietenii adevarati sunt cei care inteleg sa fie acolo cand ai nevoie de ei si invers, sunt acele persoane langa care te regasesti atunci cand sufletul iti este zguduit de probleme, de ganduri sau de incertitudini, prietenul adevarat este cel langa care te bucuri povestindu-ti visele si implinirile, este persoana potrivita la locul potrivit, este cel care te ridica cand toti ceilalti se incapataneaza sa te doboare, este cel care iti arata prin fapte/vorbe ca oricand ai un sprijin in el pentru ca tine la tine si vrea sa iti fie bine..Este cel care vine, cand toti ceilalti pleaca, este cel care, fara a-i spune ceva..vine pe neasteptate sa te vada pentru ca ii era dor de tine..
Ce frumoase sunt momentele in care vezi cum orele trec si tot gasesti subiecte de discutie alaturi de un prieten drag! Sunt unice momentele in care printr-o simpla imbratisare sau strangere de mana, poti reda cuiva increderea in sine, zambetul pe buze si optimismul in suflet.
Nu sunt multe persoanele care se bucura de prieteni adevarati si acest lucru exista pentru ca nu stim sa ii APRECIEM, nu stim sa sadim o relatie bazata pe incredere, pe sinceritate, empatie, altruism..si dragoste! Preferam sa stam singuri, sa ne inchidem intr-o carapace, inlaturand pe toata lumea din jurul nostru..pentru simplul fapt ca asa avem chef. Egoismul in acele momente, nu este un bun sfatuitor..si ranim. Dc? pentru ca ne-a fost mult mai comod sa ne rupem de lume fara sa ne intereseze ce se intampla cu acea lume, sa ne fie bine doar noua...vba cuiva "dupa noi potopul"! Spun acest lucru pentru ca mai apoi, cand iesim din starea respectiva, ne e dor sa iesim la o cafea cu prietenii, ne e dor de o conversatie ca cea de pe vremuri, ne e dor doar sa vedem omul. Acum ma intreb..oare nu o fii prea tarziu? niciodata nu e prea tarziu sa salvezi o relatie de care ai nevoie..
Ideal ar fii sa nu traim intr-o continua negare, pentru ca in final cand si noi acceptam unele lucruri, vom constata ca persoana/ele de langa noi au obosit sa lupte si sa fie mereu acolo pentru noi si noi sa nu vedem asta:)!!!
Incercati sa oferiti umpic mai mult pentru ca sufletul este un izvor neinsecat de sentimente si e pacat sa nu il hraniti, mai ales ca uneori intalniti si persoanele potrivite!
Nu promiteti nimanui nimic in van..pentru ca promisiunea prin natura cuvantului inseamna speranta! speranta celui care asteapta cu nerabdare sa o duceti la indeplinire;)
ps: prietenii adevarati sunt un cadou pe care ni-l facem noua insine!
Prietenii adevarati sunt cei care inteleg sa fie acolo cand ai nevoie de ei si invers, sunt acele persoane langa care te regasesti atunci cand sufletul iti este zguduit de probleme, de ganduri sau de incertitudini, prietenul adevarat este cel langa care te bucuri povestindu-ti visele si implinirile, este persoana potrivita la locul potrivit, este cel care te ridica cand toti ceilalti se incapataneaza sa te doboare, este cel care iti arata prin fapte/vorbe ca oricand ai un sprijin in el pentru ca tine la tine si vrea sa iti fie bine..Este cel care vine, cand toti ceilalti pleaca, este cel care, fara a-i spune ceva..vine pe neasteptate sa te vada pentru ca ii era dor de tine..
Ce frumoase sunt momentele in care vezi cum orele trec si tot gasesti subiecte de discutie alaturi de un prieten drag! Sunt unice momentele in care printr-o simpla imbratisare sau strangere de mana, poti reda cuiva increderea in sine, zambetul pe buze si optimismul in suflet.
Nu sunt multe persoanele care se bucura de prieteni adevarati si acest lucru exista pentru ca nu stim sa ii APRECIEM, nu stim sa sadim o relatie bazata pe incredere, pe sinceritate, empatie, altruism..si dragoste! Preferam sa stam singuri, sa ne inchidem intr-o carapace, inlaturand pe toata lumea din jurul nostru..pentru simplul fapt ca asa avem chef. Egoismul in acele momente, nu este un bun sfatuitor..si ranim. Dc? pentru ca ne-a fost mult mai comod sa ne rupem de lume fara sa ne intereseze ce se intampla cu acea lume, sa ne fie bine doar noua...vba cuiva "dupa noi potopul"! Spun acest lucru pentru ca mai apoi, cand iesim din starea respectiva, ne e dor sa iesim la o cafea cu prietenii, ne e dor de o conversatie ca cea de pe vremuri, ne e dor doar sa vedem omul. Acum ma intreb..oare nu o fii prea tarziu? niciodata nu e prea tarziu sa salvezi o relatie de care ai nevoie..
Ideal ar fii sa nu traim intr-o continua negare, pentru ca in final cand si noi acceptam unele lucruri, vom constata ca persoana/ele de langa noi au obosit sa lupte si sa fie mereu acolo pentru noi si noi sa nu vedem asta:)!!!
Incercati sa oferiti umpic mai mult pentru ca sufletul este un izvor neinsecat de sentimente si e pacat sa nu il hraniti, mai ales ca uneori intalniti si persoanele potrivite!
Nu promiteti nimanui nimic in van..pentru ca promisiunea prin natura cuvantului inseamna speranta! speranta celui care asteapta cu nerabdare sa o duceti la indeplinire;)
ps: prietenii adevarati sunt un cadou pe care ni-l facem noua insine!
Daca am stii..
Uneori ne confruntam cu situatii in care nu stim cum sa reactionam.. si nu pentru ca, poate nu ne-ar veni nimic in minte ci pentru ca intotdeauna situatiile noi sunt date de persoanele noi care vin si la un moment dat pleaca din viata noastra.
Se spune ca trebuie sa fim deschisi lucrurilor noi, pentru ca totul face parte din procesul maturizarii afective si sociale, insa ce facem cu acele momente care uneori ne ravasesc pentru ca ne-am deschis prea mult. Poate sa fie vorba de o iubire mult prea intensa sau o iubire pe care deodata nu o mai simti, ori un sentiment de afectiune care te arunca in mrejele sale fara de sfarsit..ce ar trebui sa faci in momentele acelea? ce ar trebui sa faci atunci cand doresti sa pui punct unui capitol din viata ta si acel capitol inseamna ranirea unor persoane? sau ce trebuie sa faci atunci cand cineva refuza sa te vada cand tu ai atata nevoie de o imbratisare?
Sunt situatii si situatii..unele diferite de la om la om si totusi atat de asemanatoare..Se pare ca fiecare dintre noi trebuie sa iubeasca cel putin o data in viata, sa sufere, sa faca pe cineva sa sufere, sa rada alaturi de prieteni adevarati, dar si sa planga..Daca am stii sa luam din toate acestea ce e mai bun, hranindu-ne sufletul doar cu lucruri pozitive..poate ca nu ar exista atata rautate in lume, atatea lacrimi pe obrazul unor oameni sau rani in sufletul altora:)
Se spune ca trebuie sa fim deschisi lucrurilor noi, pentru ca totul face parte din procesul maturizarii afective si sociale, insa ce facem cu acele momente care uneori ne ravasesc pentru ca ne-am deschis prea mult. Poate sa fie vorba de o iubire mult prea intensa sau o iubire pe care deodata nu o mai simti, ori un sentiment de afectiune care te arunca in mrejele sale fara de sfarsit..ce ar trebui sa faci in momentele acelea? ce ar trebui sa faci atunci cand doresti sa pui punct unui capitol din viata ta si acel capitol inseamna ranirea unor persoane? sau ce trebuie sa faci atunci cand cineva refuza sa te vada cand tu ai atata nevoie de o imbratisare?
Sunt situatii si situatii..unele diferite de la om la om si totusi atat de asemanatoare..Se pare ca fiecare dintre noi trebuie sa iubeasca cel putin o data in viata, sa sufere, sa faca pe cineva sa sufere, sa rada alaturi de prieteni adevarati, dar si sa planga..Daca am stii sa luam din toate acestea ce e mai bun, hranindu-ne sufletul doar cu lucruri pozitive..poate ca nu ar exista atata rautate in lume, atatea lacrimi pe obrazul unor oameni sau rani in sufletul altora:)
joi, 14 octombrie 2010
oare faci bine?
Judeci faptele si actiunile, judeci ceea ce vezi si ceea ce te doare, judeci ceea ce zici si nu are finalitate, judeci ceea ce omiti sa spui sau pur si simplu ai uitat..ce simti, ce urasti, ce iti place sau indragesti? tii in tine si lasi timpul sa treaca...traim o lume a susceptibilitatii..scenariile, intrebarile, incertitudinile, visele si speranta de maine isi fac loc in suflet..hranindu-l cu bucurie sau tristete..
Oare e atat de greu sa crezi total in cineva, sa nu iti fie frica sa privesti spre viitor fara sa te doara? ei bine.. pe masura ce faci asta pierzi o parte din luciditate si la un moment dat te trezezti intr-un intuneric din care greu mai iesi si te intrebi:"ce fac acolo?".
Cauti in fiecare persoana draga o parte din tine si vrei ca pentru acea persoana sa fii totul, insa nu se poate si tu stii asta! ft riscanta teoria "totul sau nimic":P, insa in viata asa merge..ori ai totul, ori privesti spre un nou orizont, nu mai suntem in postura de a ne hrani cu faramituri si nici de a oferi sferturi din suflet, nu ne mai putem amagi iubind cu jumatatea, cand lumea e atat de meschina si de rea, incat notiunea de "iubire" pare mai mult prinsa din rai..
Ideea e ca atunci cand simti ca ai gasit persoana iubita..invata sa o tii langa tine, invata sa o iubesti cu tot sufletul pentru ca nu e nimic mai frumos sa spui ca risti totul pentru iubire! chiar nu ne dam seama ca in toata "jungla vietii"..un singur lucru e ceea ce ne scoate din monotonie, un singur lucru ne da putere sa privim cu speranta spre viitor, ne face sa vibram, sa visam si sa gustam fericirea..iar acel lucru e iubirea..:)?
Pe de alta parte trebuie sa stim sa apreciem persoanele sincere din jurul nostru (familie, prietenii adevarati)...sa stim sa le dam locul cuvenit, sa ii indragim, sa stim sa ii prindem de mana, cand se simt singuri..sau sa le dam o imbratisare cand sunt tristi si au nevoie de afectiune..sau pur si simplu sa stim sa ii iubimi atat de mult incat sa le putem spune..mama, tata, frate, sora, drag/a prieten/a
Daca intr-o zi iti vine sa plangi...cauta-ma..
Nu promit sa te fac sa razi...dar pot sa plang cu tine...
Daca intr-o zi iti vine sa fugi...cauta-ma...
Nu promit sa te rog sa ramai cu mine...dar pot sa fug cu tine...
Daca intr-o zi ai chef sa nu asculti pe nimeni...cauta-ma...
Promit sa tac alaturi de tine..
Nu lasa totul sa treaca pe langa tine fara sa stii ca in viata ta exista oameni care te iubesc, care ar face foarte multe pentru tine, care oricand ti-ar sterge lacrima de pe obraz..si toate acestea..pt ca poate ca si tu ai stiut sa ii iubesti!
Oare e atat de greu sa crezi total in cineva, sa nu iti fie frica sa privesti spre viitor fara sa te doara? ei bine.. pe masura ce faci asta pierzi o parte din luciditate si la un moment dat te trezezti intr-un intuneric din care greu mai iesi si te intrebi:"ce fac acolo?".
Cauti in fiecare persoana draga o parte din tine si vrei ca pentru acea persoana sa fii totul, insa nu se poate si tu stii asta! ft riscanta teoria "totul sau nimic":P, insa in viata asa merge..ori ai totul, ori privesti spre un nou orizont, nu mai suntem in postura de a ne hrani cu faramituri si nici de a oferi sferturi din suflet, nu ne mai putem amagi iubind cu jumatatea, cand lumea e atat de meschina si de rea, incat notiunea de "iubire" pare mai mult prinsa din rai..
Ideea e ca atunci cand simti ca ai gasit persoana iubita..invata sa o tii langa tine, invata sa o iubesti cu tot sufletul pentru ca nu e nimic mai frumos sa spui ca risti totul pentru iubire! chiar nu ne dam seama ca in toata "jungla vietii"..un singur lucru e ceea ce ne scoate din monotonie, un singur lucru ne da putere sa privim cu speranta spre viitor, ne face sa vibram, sa visam si sa gustam fericirea..iar acel lucru e iubirea..:)?
Pe de alta parte trebuie sa stim sa apreciem persoanele sincere din jurul nostru (familie, prietenii adevarati)...sa stim sa le dam locul cuvenit, sa ii indragim, sa stim sa ii prindem de mana, cand se simt singuri..sau sa le dam o imbratisare cand sunt tristi si au nevoie de afectiune..sau pur si simplu sa stim sa ii iubimi atat de mult incat sa le putem spune..mama, tata, frate, sora, drag/a prieten/a
Daca intr-o zi iti vine sa plangi...cauta-ma..
Nu promit sa te fac sa razi...dar pot sa plang cu tine...
Daca intr-o zi iti vine sa fugi...cauta-ma...
Nu promit sa te rog sa ramai cu mine...dar pot sa fug cu tine...
Daca intr-o zi ai chef sa nu asculti pe nimeni...cauta-ma...
Promit sa tac alaturi de tine..
Nu lasa totul sa treaca pe langa tine fara sa stii ca in viata ta exista oameni care te iubesc, care ar face foarte multe pentru tine, care oricand ti-ar sterge lacrima de pe obraz..si toate acestea..pt ca poate ca si tu ai stiut sa ii iubesti!
new way
in viata vin momente in care trebuie sa iei decizii...decizii pe care sufletul ar vrea sa le amane, inima ar vrea sa te minta...spunand "poate maine va fi altfel, poate nu totul e asa cum pare..",dar iluzia pe care mi-o creez va fi spulberata la un moment dat de imaginea cruda a realitatii.
si din nou apare clipa decisiva..si din nou o aman/ oare de ce?cred ca o particica din interiorul meu imi spune sa mai astept ca probabil va aparea o raza de soare...dar de unde raza? cand totul este atat de intunecat..si ploaia pare sa persiste mult timp de acum incolo..sau poate mintea mea nu vrea sa se resemneze, nu vrea sa conceapa ca ai lasat totul in spate si ai inchis cercul clipelor in care ne bucuram de fericire..si le-ai asezat intr-un cufar..din pacate nu-mi lasi nici o speranta de mai bine, nici o clipire din tot ce a fost...ma obligi sa vorbesc acum de amintiri, momente ce au fost...momente care vrei sa nu mai fie...
dar viata ne supune la tot felul de incercari..ne scoate in cale oameni si oameni...pe care ii iubim...si dupa care suferim...dar in acelasi timp ne arata cat de mult ne apreciaza ceilalti si cel mai important cat de intensa este dragostea pe care ne-o poarta?!!!
nu e nimic mai placut ca siguranta pe care ti-o confera iubirea celui iubit si prietenia celui dorit..
nu e nimic mai linistitor sa stii ca exista sau va exista prieteni pe umarul carora sa plangi si la care sa apelezi, care sa te iubeasca la fel cum se iubesc pe ei...
"prietenul este cel care vine cand toti ceilalti pleaca.." spune un proverb
sunt lucruri frumoase..cuvinte minunate, ideale...ce e cel mai important este sa stii sa nu lasi in spate ceea ce odata te-a facut fericit/ fericita..
si din nou apare clipa decisiva..si din nou o aman/ oare de ce?cred ca o particica din interiorul meu imi spune sa mai astept ca probabil va aparea o raza de soare...dar de unde raza? cand totul este atat de intunecat..si ploaia pare sa persiste mult timp de acum incolo..sau poate mintea mea nu vrea sa se resemneze, nu vrea sa conceapa ca ai lasat totul in spate si ai inchis cercul clipelor in care ne bucuram de fericire..si le-ai asezat intr-un cufar..din pacate nu-mi lasi nici o speranta de mai bine, nici o clipire din tot ce a fost...ma obligi sa vorbesc acum de amintiri, momente ce au fost...momente care vrei sa nu mai fie...
dar viata ne supune la tot felul de incercari..ne scoate in cale oameni si oameni...pe care ii iubim...si dupa care suferim...dar in acelasi timp ne arata cat de mult ne apreciaza ceilalti si cel mai important cat de intensa este dragostea pe care ne-o poarta?!!!
nu e nimic mai placut ca siguranta pe care ti-o confera iubirea celui iubit si prietenia celui dorit..
nu e nimic mai linistitor sa stii ca exista sau va exista prieteni pe umarul carora sa plangi si la care sa apelezi, care sa te iubeasca la fel cum se iubesc pe ei...
"prietenul este cel care vine cand toti ceilalti pleaca.." spune un proverb
sunt lucruri frumoase..cuvinte minunate, ideale...ce e cel mai important este sa stii sa nu lasi in spate ceea ce odata te-a facut fericit/ fericita..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)